De la apus la răsărit, în piesa vieții fără de sfârșit

poza-adriana-apu-rasarit
Şi se auzea strigătul verii ce murea în flagrant. La orizont, jarul mocnic zvâcnea, luptându-se cu clipa ce voia să plece. Ca un țicnit o strângea de mână până la recunoaşterea abandonului. Continue reading

Advertisements